Recent, am cunoscut un producator.

Cu toate ca are familie care tine la el, prieteni apropiati si un record label propriu de succes, el imi spune, foarte sincer, ca vrea sa isi angajeze un life coach care sa il ajute sa isi duca muzica la “nivelul urmator.”

Toate bune pana aici.

Doar ca atunci cand l-am intrebat ce inseamna “nivelul urmator”, mi-a spus ca nu este foarte sigur si ca de aceea vrea un life coach, ca sa il ajute sa isi identifice timpii morti si sa inteleaga mai bine unde greseste.

“Ah…”, zic eu. Apoi a urmat o pauza in care m-am intrebat cat de sincera eram dispusa sa fiu cu un om pe care abia l-am cunoscut. El parea extrem de entuziast si foarte dispus sa investeasca in solutia la orice problema i-ar fi spus cineva ca are.

“Si daca nu gresesti cu nimic?”, il intreb eu.

“… Adica?”, ma intreaba el.

“Daca nu exista niciun ‘nivel urmator’? Daca e doar o idee pe care o ai in cap? Daca, de fapt, esti deja la acel nivel, dar nu iti dai seama pentru vrei mereu mai mult si atunci, nu poti aprecia ce ai deja?”

Mi-a raspuns, “Nu stiu, am impresia ca trebuie mereu sa muncesc la mine, indiferent in ce etapa sunt.”

“Probabil acolo e problema…”

Mai mult

Exista un concept in lumea sportiva. Se numeste “boala de a vrea mai mult”. E atunci cand echipe care au castigat numeroase campionate sunt detronate nu de catre echipe mai bune, ci chiar de ei insisi.

via GIPHY

Jucatorii, ca majoritatea oamenilor, vor mai mult. Initial, acel “mai mult” este sa castige un campionat. O data ce castiga acel campionat, nu le mai este indeajuns. Acel “mai mult” devine alte lucruri – mai multe campionate castigate, mai multi bani, mai multe reclame la TV, mai multe sponsorizari, mai multe titluri, mai multe meciuri, mai multa atentia din partea presei etc.

Ca urmare, ce a fost initial un grup strans de oameni sarguinciosi incepe sa se destrame. Intervin orgoliile. Caracterul echipei incepe sa se schimbe. O chimie ideala intre trup si suflet devine un dezastru toxic. Oamenii incep sa simta ca au dreptul sa ignore sarcini mici, munca migaloasa si neatragatoare, pentru ca au impresia ca si-au castigat dreptul de a face asta.

Si uite asa, echipe talentate incep sa o dea in bara. Si rau.

Mai mult nu inseamna neaparat mai bine

Nimeni nu e 100% fericit. Totodata, nimeni nu e 100% nefericit.

Se pare ca traim constant intr-o stare de bine-dar-nu-foarte-bine. Mai simplu spus, ne e bine mai tot timpul. Dar ne-ar putea fi mai bine. Iar acea notiune de “mai bine” ne joaca feste. Iar noi ne lasam pacaliti de fiecare data.

E o voce care ne sopteste, “Stii, daca tragi putin mai tare, vei fii ‘foarte bine’ si vei si ramane in acea stare!”

Si asa traim cei mai multi dintre noi. Intr-o goana continua dupa acel “foarte bine”.

Crezi ca vei fi mai fericit daca ti-ai schimba job-ul. Asa ca iti schimbi job-ul. Cateva luni mai tarziu, crezi ca vei fi mai fericit daca ti-ai lua o casa. Si iti iei o casa. Apoi urmeaza concediul si pleci undeva frumos. Si cat timp esti acolo, te gandesti ca te-ar face fericit o masa buna sau o bautura exotica. Si inca una. Si inca una. Si in tot timpul acesta, speri sa ajungi la acel “foarte bine.” Dar te trezesti mahmur si intr-o stare de “deloc bine”.

Dar e OK. Vei ajunge oricum inapoi la acea stare de “bine”.

Aceasta goana dupa “foarte bine” e ca o banda de alergat hedonista. Depunem o gramada de efort pentru a ajunge undeva “mai bine”, cand de fapt, batem pasul pe loc.

Stiu, stiu la ce te gandesti!

“… Dar asta ar insemna ca nu are rost sa ne batem capul cu nimic in viata!”

Nu. Inseamna ca fericirea sau implinirea ta personala nu ar trebui sa fie motivele pentru care alegi sa faci sau nu ceva in viata. Inseamna ca trebuie sa iti gasesti un scop mai profund. Ca altfel, vei fugi dupa propria glorie, dupa acel “foarte bine”, dar vei simti mereu ca bati pasul pe loc. Sau mai rau, vei ajunge ca echipele sportive amintite mai sus si vei regresa.

“… am si eu un hobby”

Acum cativa ani, eu si prietena mea cea mai buna obisnuiam sa discutam despre tot ce am realizat in decursul unui an. Ne-am atins scopurile sau nu? Eram mai capabile profesional, ne-am facut prieteni noi, am alergat maratonul acela, am vizitat orasul acela?

Ma rog, au trecut cativa ani si ne-am dat amandoua seama ca a face mai mult numai de dragul de a face mai mult nu inseamna nimic. E doar un hobby. E un hobby bun, daca asta iti place. Dar nu e ceva care sa reflecte cine esti sau cat de bun esti. E doar o alta goana dupa propria glorie.

Ne-a luat ceva timp pana sa ajungem la concluzia asta… Am inteles ca doar pentru ca ceva poate fi imbunatatit, nu inseamna ca si trebuie imbunatatit.

Nu “mai bine, mai mult” este problema, ci de ce vrei asta.

Ca in “Game of Thrones”, dar total diferit

De cand suntem mici, vrem mai mult. Vrem sa fim mai buni, sa excelam in ceea facem, sa influentam cat mai multi oameni, vrem sa lasam o amprenta asupra lumii. Ca Daenerys. Si uite cum s-a incheiat povestea ei…

via GIPHY

Cred ca multi dintre noi vedem lumea intr-un mod liniar si vrem ca linia aceea sa mearga tot in sus. Gandim asa cel mai des cand suntem tineri, pentru ca invatam foarte repede si crestem foarte repede. Si astfel, ne formam impresia eronata ca totul in viata trebuie sa fie intr-o continua ascensiune.

Dar odata adulti, odata ce ajungem sa fim foarte buni in domeniul nostru, nu se mai pune problema de ”mai bine, mai mult”, ci mai degraba, de lucrurile la care suntem dispusi sa renuntam.

Eu invat sa scriu de 10 ani. In tot acest timp, am jonglat si cu alte activitati. Aveam impresia ca daca invat design sau programare web, imi diversific aria de competente. Pe cand ce s-a intamplat, de fapt, a fost ca mi-am neglijat pasiunea si principala preocupare si am renuntat la cateva oportunitati pentru a invata de la 0 ceva ce credeam ca mi-ar oferi un avantaj. A meritat? Nu. Deloc.

Si acum, sa revenim la producatorul pe care l-am cunoscut la inceputul articolului.

Daca esti intr-o asemenea situatie, ai grija. Nu alerga dupa mai mult doar ca pentru e ”mai mult”. Ai grija la proiectele si la responsabilitatile pe care ti le asumi care ti-ar compromite principiile. Sau cum spune cliseul, ai grija ce iti doresti, pentru ca s-ar putea sa se indeplineasca.

Viata nu e o lista de urmat punct cu punct, nu e un munte de escaladat, nu e o reclama la bere, sau ce alta analogie vrei sa ii gasesti.

Viata e o economie. Renunti la ceva pentru a face altceva, iar valoarea lucrurilor creste si scade in functie de cat efort si de cata atentie le dedici. Asa ca alege lucrurile la care esti dispus sa renunti in functie de ce e important pentru tine.

Recent, am cunoscut un producator.

Cu toate ca are familie care tine la el, prieteni apropiati si un record label propriu de succes, el imi spune, foarte sincer, ca vrea sa isi angajeze un life coach care sa il ajute sa isi duca muzica la “nivelul urmator.”

Toate bune pana aici.

Doar ca atunci cand l-am intrebat ce inseamna “nivelul urmator”, mi-a spus ca nu este foarte sigur si ca de aceea vrea un life coach, ca sa il ajute sa isi identifice timpii morti si sa inteleaga mai bine unde greseste.

“Ah…”, zic eu. Apoi a urmat o pauza in care m-am intrebat cat de sincera eram dispusa sa fiu cu un om pe care abia l-am cunoscut. El parea extrem de entuziast si foarte dispus sa investeasca in solutia la orice problema i-ar fi spus cineva ca are.

“Si daca nu gresesti cu nimic?”, il intreb eu.

“… Adica?”, ma intreaba el.

“Daca nu exista niciun ‘nivel urmator’? Daca e doar o idee pe care o ai in cap? Daca, de fapt, esti deja la acel nivel, dar nu iti dai seama pentru vrei mereu mai mult si atunci, nu poti aprecia ce ai deja?”

Mi-a raspuns, “Nu stiu, am impresia ca trebuie mereu sa muncesc la mine, indiferent in ce etapa sunt.”

“Probabil acolo e problema…”

Mai mult

Exista un concept in lumea sportiva. Se numeste “boala de a vrea mai mult”. E atunci cand echipe care au castigat numeroase campionate sunt detronate nu de catre echipe mai bune, ci chiar de ei insisi.

via GIPHY

Jucatorii, ca majoritatea oamenilor, vor mai mult. Initial, acel “mai mult” este sa castige un campionat. O data ce castiga acel campionat, nu le mai este indeajuns. Acel “mai mult” devine alte lucruri – mai multe campionate castigate, mai multi bani, mai multe reclame la TV, mai multe sponsorizari, mai multe titluri, mai multe meciuri, mai multa atentia din partea presei etc.

Ca urmare, ce a fost initial un grup strans de oameni sarguinciosi incepe sa se destrame. Intervin orgoliile. Caracterul echipei incepe sa se schimbe. O chimie ideala intre trup si suflet devine un dezastru toxic. Oamenii incep sa simta ca au dreptul sa ignore sarcini mici, munca migaloasa si neatragatoare, pentru ca au impresia ca si-au castigat dreptul de a face asta.

Si uite asa, echipe talentate incep sa o dea in bara. Si rau.

Mai mult nu inseamna neaparat mai bine

Nimeni nu e 100% fericit. Totodata, nimeni nu e 100% nefericit.

Se pare ca traim constant intr-o stare de bine-dar-nu-foarte-bine. Mai simplu spus, ne e bine mai tot timpul. Dar ne-ar putea fi mai bine. Iar acea notiune de “mai bine” ne joaca feste. Iar noi ne lasam pacaliti de fiecare data.

E o voce care ne sopteste, “Stii, daca tragi putin mai tare, vei fii ‘foarte bine’ si vei si ramane in acea stare!”

Si asa traim cei mai multi dintre noi. Intr-o goana continua dupa acel “foarte bine”.

Crezi ca vei fi mai fericit daca ti-ai schimba job-ul. Asa ca iti schimbi job-ul. Cateva luni mai tarziu, crezi ca vei fi mai fericit daca ti-ai lua o casa. Si iti iei o casa. Apoi urmeaza concediul si pleci undeva frumos. Si cat timp esti acolo, te gandesti ca te-ar face fericit o masa buna sau o bautura exotica. Si inca una. Si inca una. Si in tot timpul acesta, speri sa ajungi la acel “foarte bine.” Dar te trezesti mahmur si intr-o stare de “deloc bine”.

Dar e OK. Vei ajunge oricum inapoi la acea stare de “bine”.

Aceasta goana dupa “foarte bine” e ca o banda de alergat hedonista. Depunem o gramada de efort pentru a ajunge undeva “mai bine”, cand de fapt, batem pasul pe loc.

Stiu, stiu la ce te gandesti!

“… Dar asta ar insemna ca nu are rost sa ne batem capul cu nimic in viata!”

Nu. Inseamna ca fericirea sau implinirea ta personala nu ar trebui sa fie motivele pentru care alegi sa faci sau nu ceva in viata. Inseamna ca trebuie sa iti gasesti un scop mai profund. Ca altfel, vei fugi dupa propria glorie, dupa acel “foarte bine”, dar vei simti mereu ca bati pasul pe loc. Sau mai rau, vei ajunge ca echipele sportive amintite mai sus si vei regresa.

“… am si eu un hobby”

Acum cativa ani, eu si prietena mea cea mai buna obisnuiam sa discutam despre tot ce am realizat in decursul unui an. Ne-am atins scopurile sau nu? Eram mai capabile profesional, ne-am facut prieteni noi, am alergat maratonul acela, am vizitat orasul acela?

Ma rog, au trecut cativa ani si ne-am dat amandoua seama ca a face mai mult numai de dragul de a face mai mult nu inseamna nimic. E doar un hobby. E un hobby bun, daca asta iti place. Dar nu e ceva care sa reflecte cine esti sau cat de bun esti. E doar o alta goana dupa propria glorie.

Ne-a luat ceva timp pana sa ajungem la concluzia asta… Am inteles ca doar pentru ca ceva poate fi imbunatatit, nu inseamna ca si trebuie imbunatatit.

Nu “mai bine, mai mult” este problema, ci de ce vrei asta.

Ca in “Game of Thrones”, dar total diferit

De cand suntem mici, vrem mai mult. Vrem sa fim mai buni, sa excelam in ceea facem, sa influentam cat mai multi oameni, vrem sa lasam o amprenta asupra lumii. Ca Daenerys. Si uite cum s-a incheiat povestea ei…

via GIPHY

Cred ca multi dintre noi vedem lumea intr-un mod liniar si vrem ca linia aceea sa mearga tot in sus. Gandim asa cel mai des cand suntem tineri, pentru ca invatam foarte repede si crestem foarte repede. Si astfel, ne formam impresia eronata ca totul in viata trebuie sa fie intr-o continua ascensiune.

Dar odata adulti, odata ce ajungem sa fim foarte buni in domeniul nostru, nu se mai pune problema de ”mai bine, mai mult”, ci mai degraba, de lucrurile la care suntem dispusi sa renuntam.

Eu invat sa scriu de 10 ani. In tot acest timp, am jonglat si cu alte activitati. Aveam impresia ca daca invat design sau programare web, imi diversific aria de competente. Pe cand ce s-a intamplat, de fapt, a fost ca mi-am neglijat pasiunea si principala preocupare si am renuntat la cateva oportunitati pentru a invata de la 0 ceva ce credeam ca mi-ar oferi un avantaj. A meritat? Nu. Deloc.

Si acum, sa revenim la producatorul pe care l-am cunoscut la inceputul articolului.

Daca esti intr-o asemenea situatie, ai grija. Nu alerga dupa mai mult doar ca pentru e ”mai mult”. Ai grija la proiectele si la responsabilitatile pe care ti le asumi care ti-ar compromite principiile. Sau cum spune cliseul, ai grija ce iti doresti, pentru ca s-ar putea sa se indeplineasca.

Viata nu e o lista de urmat punct cu punct, nu e un munte de escaladat, nu e o reclama la bere, sau ce alta analogie vrei sa ii gasesti.

Viata e o economie. Renunti la ceva pentru a face altceva, iar valoarea lucrurilor creste si scade in functie de cat efort si de cata atentie le dedici. Asa ca alege lucrurile la care esti dispus sa renunti in functie de ce e important pentru tine.